La peste trei ani de la invazia la scară largă a Ucrainei, Rusia nu s-a impus doar prin bombardamente sau forță brută pe câmpul de luptă – ci și printr-o mobilizare industrială fără precedent.

În timp ce Ucraina a încercat să-și refacă din mers capacitățile de producție militară, iar Europa s-a împiedicat în birocrație și lipsă de coordonare, Kremlinul a reușit ceea ce părea imposibil: să transforme o economie fragilă, dependentă de exporturi de resurse brute, într-un mecanism bine uns pentru producerea de armament.

Un raport recent al prestigiosului think-tank britanic RUSI trage un semnal de alarmă: în cazul unui conflict de durată, nu doar voința politică contează, ci și capacitatea unei națiuni de a produce valuri succesive de armament și de a reface forțele pierdute. Rusia, în ciuda sancțiunilor și a pierderilor de pe front, a reușit să crească spectaculos producția de armament – un efort susținut de planificare centralizată, finanțare agresivă și metode de lucru pe care Europa nu și le mai permite.

Rusia a avut un plan. Europa – doar bani și promisiuni

Potrivit RUSI, Rusia a intrat în război cu un plan militar-industrial deja pregătit. A mobilizat devreme, și-a folosit rețeaua existentă de uzine și a direcționat rapid resursele necesare către industrie. În mai 2022, complexul militar-industrial rus includea aproximativ 1.400 de întreprinderi, în mare parte de stat. Până la sfârșitul lui 2023, numărul angajaților în industria apărării ajunsese la 4,5 milioane – aproximativ 10% din populația activă.

Spre comparație, Ucraina a acționat rapid, dar fără un plan preexistent, sprijinindu-se pe infrastructura moștenită din perioada sovietică. Iar Europa, deși abundă în resurse și voință declarativă, nu a avut nici date clare, nici un plan coerent de mobilizare industrială. Rezultatul: investiții fragmentate, livrări lente și o incapacitate cronică de a produce la scară echipamentele cerute de Ucraina – dar și de propriile armate.

sursa aici