Ștefan cel Mare a fost îngropat la Mănăstirea Putna fără sicriu, pe 13 bare de fier și cu capul pe un pat de cărămizi, înconjurat de un veritabil tezaur, care a fost ulterior furat de către un jefuitor de morminte.  

Pe 2 iulie 2024 s-au împlinit 520 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare (1457-1504), cel mai mare domnitor al Moldovei și una dintre figurile emblematice ale românilor.

Dincolo de războaiele câștigate și mănăstirile ctitorite, istoria lui Ștefan cel Mare ascunde și lucruri puțin sau deloc știute de români, chiar și după mai bine de jumătate de mileniu. Moartea marelui domnitor, mai exact ce a urmat acesteia, este înconjurată și acum de mistere.

De ce marele voievod Ștefan cel Mare a fost înmormântat fără sicriu? De ce trupul i-a fost așezat pe 13 bare de fier, cu capul pe un pat din cărămizi? Unde sunt sutele de perle, rubine, safire, diamante și alte pietre prețioase, aurul și argintul cu care a fost îngropat în cripta din Mănăstirea Putna? Cum a fost transportat trupul neînsuflețit vara, în ziua de 2 iulie 1504, din Cetatea Sucevei, unde a murit, până la Putna, unde a fost înmormântat? S-a călugărit cel mai mare domnitor al Moldovei înainte de moarte? – sunt întrebările la care răspunde un articol din Monitorul de Suceava.

Au fost însă și întrebări ridicate de cercetătorii domniei ștefaniene, care au căutat răspunsuri în documente și în criptele mănăstirești de la Putna, deschise de două ori, o dată în 1756 și a doua oară în 1851, potrivit surselor științifice.

Înmormântarea fără sicriu a voievodului Ștefan cel Mare a fost menționată pentru prima dată în raportul făcut la cercetarea mormintelor de la Putna, începută în 12 noiembrie 1856, din ordinul administrației imperiale austriece, de către o comisie din care au făcut parte un membru al consistorului mitropolitan, un membru al guvernului din Cernăuţi, un inginer al statului şi un medic.

sursa aici