mar. iul. 23rd, 2024

ÎPS Calinic Argeşeanul continuă seria dezvăluirilor legate de momentul 1989 şi schimbările ce au urmat. Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului relatează cum a fost şantajat Patriarhul Teoctist cu câteva pasaje din cărţile publicate, în care îl lăuda pe Nicolae Ceauşescu.

Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului a publicat vineri, pe Facebook, încă un fragment din volumul  „Toată vremea-şi are vreme”, semnat de Calinic Argeşeanul.

Arhiepiscopul de Argeş şi Muscel relatează că, pentru a se înlătura tot ce a fost impus învăţământului teologic şi presei bisericeşti de către regimul ateu, în cei 50 de ani de “pustiire doctrinară”,  Patriarhul Teoctist a cerut, după căderea lui Ceauşescu, revizuirea programelor analitice, cursurilor şi manualelor, şi, mai ales, revizuirea conţinutului tuturor publicaţiilor, cărţi, periodice, reviste editate ale Patriarhiei Române şi Centrele Eparhiale.

Potrivit ÎPS Calinic, chiar Patriarhul Teoctist primise o ameninţare cu iz de şantaj, care făcea referire la anumite pasaje din cărţile sale, dedicate lui Nicolae Ceauşescu.

“Într-o zi, fiind la Secretariatul Cabinetului Patriarhal, am văzut pe o masă, unde erau mai multe cărţi, o scrisoare în câteva pagini, în care, o anumită persoană, se adresa Patriarhului Teoctist, arătându-i că în anumite texte din cărţile sale publicate, înainte de 1989, aducea laude lui Ceauşescu, mai ales la zile aniversare (protocolul obişnuit!) şi-l ameninţa că în cazul refuzului de a-l primi în audienţă, ca să negocieze anumite sume, va face tărăboi în presă. Scrisoarea era semnată cu adresa şantajistului, pe faţă, doar democraţia îşi deschisese ochii, adăugând şi telefonul, cu menţiunea: Urgent!”, se arată în fragmentul citat.

„Era vremea linguşelilor, cum, de altfel, este în toate vremurile şi va mai fi”

ÎPS Calinic mărturiseşte că a fost rugat de Patriarhul Teoctist să-l ajute în această privinţă: Dialogul dintre cei doi, plin de tâlc, este redat în fragmentul publicat pe Facebok.

Într-una din zile, mă cheamă Patriarhul Teoctist, în unul din birourile sale.

– Să mă ajuţi, Calinic, să scot din cuprinsul cărţilor mele tipărite, ”laudele” la adresa stăpânirii. Ştii tu cum era pe vremea lui Ceauşescu. Niciun rând nu se tipărea fără cenzură, iar ca să treacă pragul pentru tipar, erai obligat să spui câte ceva şi la adresa  stăpânitorilor vremelnici ai României.

– Ştim, Preafericirea Voastră! Aşa a fost şi este şi în alte ţări ale lumii. Ierarhii ”tămâiază” pe cei care conduc destinele lumii. Şi apoi, avem capitolul 13 din Epistola Sfântului Pavel către Romani. Acolo este răspunsul pentru toate timpurile.

– Da, Calinic, dar azi nu poţi să te justifici biblic pentru că lumea este înfierbântată. Nu citeşte pe acolo, şi din păcate, nimeni nu mai primeşte justificări. Ba, ne putem trezi şi cu Biblia în moalele capului.

– Aveţi umor ca întotdeauna, dar a scoate şi elimina pasajele din droaia de cărţi tipărite, este o muncă uriaşă şi fără nicio noimă. Oricând se pot găsi pasaje, precum şi amatori de şantaje, doritori de părăluţe pe nemuncite. Am văzut în publicaţiile, de peste o sută de ani, cum ierarhii se adresau regilor Ţării. Modul nostru de adresare, în cei 50 de ani de ocârmuire comunistă, faţă de înaintaşi, este apă de ploaie. Noi am făcut-o că eram siliţi, iar celor pomăzuiţi nu le păsa, pentru că ştiau că se face din frică pentru a nu-i supăra. Era vremea linguşelilor, cum de altfel, este în toate vremurile şi va mai fi, atât cât vor mai fi oameni pe pământ

sursa aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *