Paradisul paraginii, partea I. Avem o treime din resursele termale ale Europei și doar ne prefacem că le valorificăm. În loc de viziune și dezvoltare, noi am pus la temelie faliment, paragină și căpușarea fostelor societăți de stat.

În timp, turismul de sănătate a fost înlocuit cu unul convențional, deși stăm pe adevărate comori. Am distrus baze de tratament vechi și am desființat locuri, renumite cândva pentru efectele termale benefice, dar punem, în schimb, piscine și bazine pentru un turism convențional.

Vorbim în ediția de astăzi a emisiunii „România, te iubesc!” despre turismul de sănătate din țara noastră, aproape inexistent în practică.

Alte state au grijă de cetețenii lor și îi trimit să se recupereze în adevărate oaze, deși nu dețin nici pe departe resursele naturale pe care le avem noi.

România deţine o treime din apele termale şi 60% din rezervele de apă minerală ale Europei

România deţine o treime din apele termale şi 60% din rezervele de apă minerală ale Europei. Se găsesc în stațiuni de interes national și local, dar și în alte zone, unde sunt necercetate și necertificate, implicit neincluse în circuitul turistic. Cele mai multe se bazează pe un istoric moștenit din alte vremuri și pe credința omului care vine de nevoie să se trateze, deși, în jur, peisajul e dezolant, iar pe asta pare că se bazează și cei care gestionează domeniul.

Turist: „Apa e bună, excelentă, doar de aici iau apă”.

Teoretic, din 47 de stațiuni de interes național de la noi, 33 sunt balneare și balneoclimatice, iar pe lângă acestea, mai sunt alte 87 de stațiuni balneo, de interes local. Mai toate sunt locuri afectate de o crasă lipsă de viziune, dar care, paradoxal, continuă să atragă turiști, în ciuda faptului că relaxarea și cura includ paragină și servicii slabe, iar turismul de sănătate e resuscitat, an de an, doar de biletele prin casele de pensii și prin sindicate. Teoretic, facem turism balnear, doar că este departe de unul modern, civilizat, care să producă efecte pentru sănătatea populației. E mai degrabă unul așezat între paragină, low-cost, faliment, kitsch, speculă, dar și management defectuos și privatizări dubioase.

sursa aici