sâm. apr. 13th, 2024

Pareidolia ia cu asalt internauții după ce NASA a descoperit un „urs” pe Marte. Află cum este posibil acest lucru, dar și ce reprezintă fenomenul psihologic în urma căruia creierul uman găsește o corelație.

Pentru a înțelege totul mai bine, în primul rând trebuie să știm ce înseamnă pareidolia. Aceasta reprezintă un fenomen psihologic ce poate fi definit ca o iluzie ce constă în perceperea unor stimuli externi precum imagini sau sunete și reinterpretarea acestora sub forma unor obiecte cunoscute.

Aparte de inventivitatea, creativitatea și imaginația oamenilor cu ajutorul cărora aceștia pot manipula mental mediul înconjurător, pot exista și anumiți factori care pot duce la pierderea abilităților cognitive, factori care pot consta în accidente vasculare cerebrale, tumori și traumatisme cranio-cerebrale grave.

În condiții clinice, psihologii recomandă pacienților săi utilizarea pareidoliei ca modalitate de a-i înțelege mai bine, iar unul dintre cele mai bune exemple constă în testul petelor de cerneală, Rorschach. Una dintre cele mai comune forme observate ca un efect al pareidoliei este reprezentată de către chip.

Fata unui urs descoperita pe Planeta Marte Astronauti
Un „urs” pe Marte – (Foto: NASA/JPL-Caltech/UArizona)

Chipul unui „urs” a fost descoperit pe Marte

În baza acestui fenomen psihologic, noul crater descoperit pe Marte redă chipul unui urs. Nu este primul exemplu de acest gen, de-a lungul timpului fiind observate alte cratere ciudate pe Marte de către camera HiRISE (HiRISE) de la Mars Reconnaissance Orbiter, cum ar fi faimoasa față zâmbitoare sau un elefant și o pasăre, scriu cei de la Sciencealert.com.

„Există un deal cu o structură de colaps în formă de V (nasul), două cratere (ochii) și un model de fractură circulară (capul). Modelul de fractură circulară s-ar putea datora așezării unui depozit peste un crater de impact îngropat. Poate că nasul este un orificiu vulcanic sau de noroi și depozitul ar putea fi lavă sau curgeri de noroi?”, a spus investigatorul principal al HiRISE, Alfred McEwen.

sursa aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *