vin. ian. 21st, 2022

Ziua de 22 decembrie 1989 a marcat, în urmă cu 32 de ani, căderea regimului dictatorial codus de Nicolae și Elena Ceaușescu. A fost ziua în care poporul român și-a recăpătat libertatea. A fost ziua în care puterea a fost preluată la București de Ion Iliescu și grupul care l-a susținut din primul moment al apariției lui la sediul TVR. A fost ziua în care generalul Milea s-a sinucis și s-a format CFSN. Și azi, peste timp, detalii neștiute continuă să apară din sertarele uitate ale istoriei. Mărturia lui Dan Iosif cuprinde multe informații importante, unele neștiute, despre ceea ce s-a petrecut în acele zile fierbinți, inclusiv despre bunurile de patrimoniu găsite în fostul Comitet Central al PCR și câteva minime ”indicii” despre vestitele și nedescoperitele conturi din străinătate.

În memoria celor care au căzut la Baricadă, a celor care au fost măcelăriți înainte și după 22 decembrie 1989, dar și pentru familiile care așteaptă și acum adevărul despre moartea celor dragi, Gândul redă în exclusivitate fragmentele cele mai importante din declarația lui Dan Iosif, consemnată în 1994, în fața Comisiei senatoriale conduse de Valentin Gabrielescu.

Dan Iosif avea 39 de ani la Revoluție, a fost unul dintre liderii manifestanților din 21 decembrie 1989, a intrat printre primii în sediul fostului Comitet Central. S-a scris mult despre el în presa postdecembristă, existând suspiciunea că ar fi plecat din CC cu un sac plin cu valuta găsită în birouri, lucru care nu a fost niciodată probat. A fost făcut golan, nonconformist, necizelat, dar el rămâne, fără doar și poate, printre puținii revoluționari autentici. Dan Iosif a ajuns, după 1989, senator, consilier de stat, deputat PSD în legislatura 2004-2008. A decedat în 2007, la Novosibirsk, în Rusia, unde plecase pentru a se trata de cancer pulmonar. Avea 57 de ani.

Din păcate, declarația lui Dan Iosif, ca și alte asemenea documente ce provin de la Comisia senatorială pentru anchetarea evenimentelor din decembrie 1989, trebuie excluse din materialul probator al dosarului Revoluției, pentru că așa a hotărât Înalta Curte de Casație și Justiție atunci când a decis să trimită dosarul înapoi la parchet. Dilema rămâne. Cum să nu fie probă declarațiile unor persoane care, decedate fiind, nu au mai putut fi audiate?

Armele și lăzile cu muniție de sub patul Elenei Ceaușescu

„Când am intrat în interior, forța armată era aici, regimentul de pază al col. Cernat 1210 de protocol și pază. Erau aliniați, cu arma la picior și cu sectorul detașat. Col. Cernat ne-a spus că nu există niciun risc din partea lor, că ei nu vor trage niciodată în populație. Am intrat, eram victorioși și am început să găsim arme.

În dormitorul Elenei Ceaușescu, sub patul ei s-au găsit lăzi de muniție 7,65 AKM și s-au găsit AKM-uri, ea nu trebuia să doarmă pe așa ceva pentru că avea 8000 de securiști care o puteau păzi. Am avut senzația că au fost puse acolo intenționat (…)

sursa aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *