Ion si Gheorghe se întorc acasa dupa calatoria la Bucuresti. Ajung la gara, se urca în trenul de Cluj, îsi gasesc doua locuri. 
– Mai Ioane, cât face trenul pâna la Cluj? 
– Mult, ma. Toata ziua. 
– Si ce facem noi atâta timp? 
– Pai, ce sa facem, vorbim. 
– Si ce sa vorbim noi toata ziua, ma? 
– Stiu eu? Hai sa spunem ghicitori. 
Zis si facut. 
– Ia zi, Gheo, ce e mic, negru si sta la mine in curte? 
Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploiesti. 
– Auzi, Ioane, da’ are blana? 
– Are, ma. 
Pe la Brasov Gheorghe întreaba din nou: 
– Ioane, are si patru picioare? 
– Are, ma. 
Spre Sighisoara dialogul continua: 
– Si îl tii în lant, ma? 
– Da, îl tin în lant. 
La Blaj: 
– Nu-i asa ca e rau? Musca, nu? 
– Musca, ma, daca nu te stie. 
Ajunge trenul si la Teius. 
– Ma, Ioane, n’o fi câinele? 
– Ba ciinele’i, ma. Da’ tu mare prost esti. Ce ti-a trebuit atâta timp ca sa ghicesti? 
În gara la Apahida raspunde si Gheorghe, suparat: 
– Auzi, ma? Prost esti tu. Eu stiam de la Bucuresti, da’ daca spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atita drum?